Îmi este foarte rău. resimt trauma la nivel fizic şi asta mă face să mă afund şi mai mult în liniştea de care am nevoie. mă întorc la starea mea iniţială. :) ciudat este că nu simt nimic. nici dezamăgire, nici remuşcări sau resentimente, nu te urăsc, nu-mi pasă, nu mă chinui. mi-e totuna dacă te văd azi sau mâine sau peste 10 ani. nici măcar nu pare să mă mai intereseze aspectul ăsta. e ironic cum la un moment dat faci totul ca să-ţi demonstrezi că ai dreptate într-o anumită privinţă, chiar dacă felul în care îţi "regizezi“ demonstraţia te va răni. şi eu asta am făcut. am vrut doar să-mi demonstrez că am dreptate. am crezut că fac jocul tău şi de fapt mi-am urmat scenariul. stupid... ironic.